Apărută intempestiv în spațiul creației artistice propriu-zise, dar aducând cu sine experiențele nonconformiste ale formației sale pozitiviste și ale criticului/istoricului de artă, Dalina Bădescu (n.1990) a depășit încă de la prima sa expoziție (EKG, Muzeul Național al Țăranului Român, 2015) orizontul conceptual și expresiv al pictorului canonic. 

Dincolo de rediscutarea unui gen, și anume portretul, și de reconfigurarea lui într-un alt cod și într-o altă convenție a limbajului, ea a mutat accentul de pe morfologia comună și de pe descrierea exterioară pe sondarea particularităților destinului și pe unicitatea kharmică a motivului. Această intensificare a privirii a venit la pachet, în mod surprinzător, nu doar cu o aprofundare a realului, ci și cu extensia acestuia dincolo de toate limitele testate ale percepției.