Timp de aproape un secol, Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca s-a angajat să ofere o educație artistică dinamică, ce acoperă trei perioade distincte de dezvoltare în istorie. În acest timp, multe figuri influente au contribuit la evoluția și succesul școlii, stabilind o tradiție bogată care a început odată cu Școala de Arte Frumoase în anul 1925. Aceste schimburi și influențe au fost factori definitorii pentru dezvoltarea unei practici artistice consistente. 

La începutul anilor 2000 apare un grup marcant, care conturează o direcție artistică aflată în plină creștere, ce semnalează și așază Clujul pe harta mondială a artei. În jurul acestui grup de artiști se construiește o aură de mister care se materializează într-o atmosferă specifică zonei est-europene. Astfel, se trasează imagini și stări distinctive care depășesc granițele și realizează conexiuni externe. 

Reputatul artist italian, Alfredo Pirri semnalează într-un interviu publicat în Artribune din anul 2020, faptul că paleta cromatică a pictorilor clujeni și climatul atmosferic sunt potențate de un ton de gri. ,,…În marea majoritate a cazurilor, culoarea nu este niciodată pură, dar prin metisaj totul virează spre gri. Galbenul nu orbește, roșul nu doare, albastrul nu este de nepătruns. Griul acela atrage ca un magnet, nu este nici lumină, nici întuneric, este format dintr-o masă atractivă și are gust de ulei.”

Felul în care se structurează lucrurile după acest moment ne face să ne întrebăm cât din succesul acestei generații și a misterului din spatele lor este adevăr și cât este ficțiune?

Pentru că lucrurile au crescut organic, iar formele de exprimare se diversifică, următoarele generații își conturează o practică interdisciplinară cu accent pe experiment, rupând barierele tradiționale. Încă puternic înrădăcinat, griul, este acum însoțit de tonuri violente, de gesturi accidentale care sparg monotonia, de căutări și viziuni actuale.

Nucleul care leagă generațiile recente este aspirația spre descoperirea de noi valențe artistice, fuziunea tehnologiei cu tradiționalul, crearea de imagini iconice, prin studiu asupra propriei experiențe. Însă acest nucleu nu este străin de tonul de gri, deja înrădăcinat în memoria colectivă.